Senzații de carte oftalmolog, Account Options

Yes! Nu sunt prezbiop! Încă.. Îmbunătățirea consultanței experților privind vederea umană

Apollonia, Iaşi, Structurile nervoase implicate în recepţionarea şi prelucrarea stimulilor luminoşi se află la nivelul globilor oculari, organe pereche situate în cavităţile orbitare. Anexele oculare realizează suportul şi motilitatea globilor oculari în orbită. Peretele superior al unei orbite este format anterior de osul frontal iar posterior de mica aripă a sfenoidului. Peretele lateral orbitar este format din osul zigomatic — anterior şi din marea aripă a sfenoidului — posterior.

Oboseala oculară (astenopia acomodativă)

Dinainte înapoi, peretele medial al orbitei este format din procesul frontal al osului maxilar, oasele lacrimal, etmoid şi corpul sfenoidului. Oasele zigomatic — lateral, maxilar — medial şi palatin — posterior alcătuiesc peretele inferior al orbitei. La nivelul vârfului orbitei joncţiunile osoase delimitează nişte orificii prin care ies şi intră în orbită structuri vasculare şi nervoase importante: - foramen optic gaura optică prin care trec nervul optic, artera oftalmică şi un plex nervos simpatic - fisura orbitară superioară împărţită de originea muşchiului drept extern în două porţiuni: superioară şi inferioară.

Prin partea superioară extraconală trec vena oftalmică superioară, nervii lacrimal, frontal şi trohlear, iar prin porţiunea inferioară intraconală intră în orbită nervii nazociliar, oculomotor comun, abducens şi un plex nervos simpatic.

Între peretele inferior şi cel lateral se află fisura orbitară inferioară prin care trec vena oftalmică inferioară, nervii maxilar, pterigoid şi pterigopalatin. Pleoapele sunt două formaţiuni cutaneo-musculo-mucoase mobile ce acoperă globii oculari şi delimitează anterior cavitatea orbitară.

Globul ocular este acoperit în porţiunea posterioară de la limb până la ieşirea nervului optic de capsula Tenon, o membrană fibroasă cu rol protector şi de suport.

Spaţiul dintre glob şi capsula Tenon conţine ţesut senzații de carte oftalmolog lax şi se numeşte spaţiul subtenonian. Rolul conjunctivei este de protecţie mecanică, antibacteriană, precum şi de contribuţie la secreţia lacrimală prin glandele lacrimale accesorii.

• 10 simptome pe care le ignori dar care te trimit de urgenta la oftalmolog – bufetto.ro
• Hipermetropia poate fi oprită
• Senzații de carte oftalmolog Yes!

În unghiul intern al fantei palpebrale se află un senzații de carte oftalmolog triunghiular al conjunctivei numit plica semilunară, iar în porţiunea internă a acesteia o structură epidermoidă — caruncula. Muşchii oculomotori sunt în număr de 6, dintre care 2 oblici marele şi micul oblic şi 4 drepţi dreptul intern, extern, superior şi inferior.

Muşchii drepţi au originea pe oasele de la vârful orbitei, formează un con muscular şi se inseră pe sclera dinapoia limbului sclero-cornean, la diferite distanţe de acesta: intern — 5 mm, inferior — 6 mm, extern — 7 mm şi superior - 8 mm.

Muşchiul mare oblic oblicul superior are originea de asemenea la vârful orbitei, se reflectă la nivelul trohleii, situată pe peretele orbitar senzații de carte oftalmolog şi se inseră pe sclera din cadranul supero-extern posterior al globului ocular. Muşchiul mic oblic oblicul inferior porneşte de pe partea medială a marginii orbitare inferioare şi se inseră pe sclera din cadranul infero-extern posterior al globului ocular.

Muşchii oculomotori sunt acoperiţi de aponevroze şi ancoraţi la pereţii orbitei prin numeroase ligamente. Aceste formaţiuni musculo-fibroase realizează motilitatea globilor oculari şi menţinerea lor în anumite poziţii. Se descriu mai multe poziţii ale globilor oculari, importante în strabologie acea ramură a oftalmologiei care se ocupă cu studiul patologiei aparatului oculomotor ocular : - poziţia primară: ochii privesc drept înainte spre un obiect situat la infinit; în această poziţie axele vizuale ale celor doi ochi sunt paralele între ele, dar fac, fiecare dintre ele, câte un unghi de 23° cu axul antero-posterior orbitar 4 - poziţia de fixaţie: ochii fixează un anumit obiect, pe care converg axele lor vizuale poziţia anatomică: globii oculari sunt în uşoară divergenţă de 15°; această poziţie este întâlnită pe ochii fără vedere, în timpul anesteziei generale profunde sau după moarte Mişcările monoculare în plan orizontal sau sagital se numesc ducţii.

Mişcările din plan orizontal sunt abducţia deplasarea înafară a centrului corneei şi adducţia deplasarea centrului corneei spre partea nazalăiar cele din plan sagital sunt supraducţia ridicarea globului ocular şi infraducţia coborârea globului. Există şi ducţii oblice, după cum globul ocular adoptă diverse poziţii secundare. Mişcările monoculare în plan frontal se numesc torsiuni şi prin ele globul ocular este rotit cu meridianul orei 12 spre înăuntru — intorsiunea sau spre înafară — extorsiunea.

Cauzele oboselii oculare

Mişcările binoculare conjugate se numesc versii, ochii deplasându-se concomitent în aceeaşi direcţie din spaţiu astfel că axele lor vizuale rămân parale între ele: levoversie — mişcarea globilor la stânga, dextroversie — mişcarea globilor la dreapta, sursumversie — mişcarea globilor în sus, deorsumversie — mişcarea globilor în jos. Mişcările binoculare disjuncte se numesc vergenţe, ochii deplasânduse concomitent dar în direcţii opuse: convergenţa — axele vizuale devin convergente, globii oculari rotindu-se spre partea nazală, divergenţa — rotirea concomitentă a ochilor înafară.

Muşchii oculomotori au atât acţiuni primare, al căror efect este predominant, cât şi acţiuni secundare. Acţiunile primare ale muşchilor oculomotori sunt: - dreptul superior — supraducţie - dreptul inferior — infraducţie - dreptul extern — abducţie - dreptul intern — adducţie - marele oblic - intorsiune senzații de carte oftalmolog micul oblic — extorsiune Aparatul lacrimal secretă lacrimile prin componenta secretorie şi le elimină prin componenta excretorie, după ce acestea au fost uniformizate la nivelul suprafeţei oculare sub forma filmului lacrimal.

Glanda are două porţiuni: orbitară mai voluminoasă şi palpebrală vizibilă la nivelul fundului de 5 sac conjunctival superior, în partea externă. Secreţia tuturor glandelor lacrimale este uniformizată prin mişcarea pleoapelor la nivelul suprafeţei oculare sub forma filmului lacrimal care are 3 straturi suprapuse: superficial — lipidic, mijlociu — apos şi profund — mucos.

Filmul lacrimal are rol cicatrizant pentru suprafaţa oculară, de protecţie antiinfecţioasă, de nutriţie senzații de carte oftalmolog oxigenare a corneei, de protecţie mecanică prin îndepărtarea corpilor străini sau a senzații de carte oftalmolog celulare, precum şi rol în refracţia oculară prin regularizarea suprafeţei corneene.

1. Oboseala vizuală Munca prelungită la computer, citirea cărților sau vizionarea la televizor pot încorda ochii.
2. Tratează vederea slabă
3. How to play scopa in 3 minutes Intrebari pentru dr.
4. Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

Secreţia lacrimală are două componente: reflexă predominantă, realizată de glanda lacrimală principală, controlată de inervaţie şi bazală realizată de glandele lacrimale accesorii, se pare independentă de controlul nervos. Reflexul de lăcrimare este declanşat de stimuli fizici, chimici sau dureroşi de la nivelul corneei, conjunctivei, mucoasei nazale, etc, care senzații de carte oftalmolog pe calea nervului oftalmic la nucleii senzitivi ai trigemenului V.

După conexiuni nervoase superioare complexe se controlează secreţia glandei lacrimale principale pe căi predominant parasimpatice.

Metode de diagnostic

După ce au senzații de carte oftalmolog unifromizate sub forma unui film pe suprafaţa oculară lacrimile se acumulează în unghiul intern al fantei palpebrale, în lacul lacrimal, din care urmează calea arborelui excretor lacrimal. Canaliculii lacrimali se unesc într-un canalicul comun sau se varsă direct în sacul lacrimal situat caracteristicile viziunii vulpii peretele orbitar intern într-o depresiune numită foseta sacului lacrimal, delimitată între creasta lacrimală anterioară şi cea posterioară.

Sacul lacrimal se continuă cu ductul lacrimo-nazal care se deschide printr-un ostium la nivelul meatului nazal inferior. Arborele lacrimal este căptuşit de o mucoasă care al nivelul diverselor joncţiuni formează repliuri sub formă de valve. Motilitatea palpebrală şi valvele conduc la senzații de carte oftalmolog unui flux unidirecţional al lacrimilor, spre cavitatea nazală.

Nervul optic I este un nerv senzorial format din axonii celulelor ganglionare retiniene şi conduc impulsurile nervoase declanşate de stimulii luminoşi de la nivelul retinei spre structurile nervoase superioare. Nervul optic părăseşte globul ocular printr-un orificiu circular posterior al sclerei şi apoi iese din orbită la nivelul vârfului acesteia, prin foramen optic.

Simptomatologia

Fiecare nerv optic are 4 porţiuni: intraoculară capul nervului optic, vizibil la nivelul fundului de ochiintraorbitară, intracanaliculară şi intracraniană. Meningele cu cele 3 foiţe ale sale, piamater, arahnoida şi duramater, trimite o expansiune intraorbitară, întecuind nervul optic vizualizare tabel okof la globul ocular până la ieşirea sa din orbită.

Nervul oculomotor comun III are originea în coliculii cvadrigemeni superiori din mezencefal, intră în orbită prin fisura orbitară superioară prin 7 cele două diviziuni ale sale, inervând: muşchii drept superior şi ridicătorul pleoapei superioare ramul superior respectiv muşchii drept intern, inferior şi micul oblic ramul inferior. Fibre vegetative desprinse din ramul inferior al oculomotorului străbat ganglionul ciliar, inervând irisul şi corpul ciliar.

Nervul trohlear IV este un nerv motor cu originea în coliculii cvadrigemeni inferiori mezencefalici, intră în orbită prin fisura orbitară superioară şi inervează muşchiul oblic superior. Nervul trigemen V este mixt, senzitivo-motor şi are originea într-un complex nuclear pontin.

După ce părăseşte ganglionul Gasser, aflat pe traiectul său, nervul trigemen se împarte în cele 3 ramuri ale sale: 1. Nervul facial VII este mixt, senzitivo-motor, are originea într-un complex nuclear bulbo-pontin, asigurând inervaţia muşchilor orbiculari ai pleoapelor, glandei lacrimale, precum şi a altor structuri.

Ganglionul ciliar este localizat pe partea laterală a nervului optic, are 3 rădăcini şi se continuă cu 6 — 10 nervi ciliari scurţi. Ganglionul ciliar este străbătut de numeroase fibre vegetative aferente şi eferente, care fac sinapsă la acest nivel sau numai îl traversează, ele realizând inervaţia corneei, irisului, corpului ciliar şi vaselor sangvine oculare.

Diametrul antero-posterior ocular la adult este 21 — 26 mm, cel transversal de aproximativ 23 mm, în timp ce diametrul corneei este de 11 — 12 mm. Cristalinul împreună cu zonula şi corpul ciliar împart globul ocular într-o cavitate anterioară şi una posterioară. Cavitatea anterioară este împărţită la rândul ei de către iris în camera anterioară şi camera posterioară, comunicarea între cele două realizându-se prin pupilă.

Este transparentă, avasculară nutriţia şi oxigenarea ei se realizează din filmul lacrimal, umoarea apoasă şi reţeaua vasculară conjunctivală perilimbică şi bogat inervată prin filete nervoase nemielinizate provenind din nervii ciliari. Are un orificiu anterior la nivelul căruia se continuă cu corneea, joncţiunea numindu-se limbul sclero-cornean şi un orificiu posterior, canalul scleral, 9 prin care nervul optic părăseşte globul ocular.

La nivelul orificiului său posterior sclera trimite în grosimea nervului o reţea de fibre care constituie lamina cribrosa. În fiecare din cele 4 cadrane posterioare ale sale sclera este străbătută de venele vorticoase care drenează sângele de la structurile globului ocular în exteriorul acestuia.

De asemenea peretele scleral este străbătut de numeroase vase mai mici care intră sau ies din globul ocular, orificiile numindu-se emisarii sclerale. Sclera este acoperită de o lamă fină de ţesut conjunctiv numit episcleră.

Cauzele durerii

Limbul sclero-cornean reprezintă joncţiunea dintre cornee şi scleră, regiunea fiind importantă atât pentru clinicieni include unghiul camerei anterioare prin care se elimină umoarea apoasă cât şi pentru chirurgi este frecvent o zonă de abord chirurgical în operaţiile pe glob deschis. Unghiul camerei anterioare prezintă pe secţiune transversală următoarele structuri dinspre interiorul spre exteriorul ochiului, acestea fiind străbătute de umoarea apoasă în traseul său spre exteriorul globului ocular: - reţeaua trabeculară este o structură formată din lamele subţiri şi perforate care delimitează un sistem de canale al căror lumen se îngustează treptat pe măsură ce se intră din camera anterioară spre profunzimea unghiului.

Se descriu 3 zone ale acestei reţele: trabeculul uveal, trabeculul corneo-scleral şi trabeculul cribriform sau juxtacanalicular. Reţeaua canaliculară este acoperită de un strat de celule endoteliale cu funcţii multiple: fagocitară, de sinteză şi reparaţie tisulară, contractilă. Celulele trabeculului cribriform au se pare şi rol în transportul umorii apoase. Din peretele extern al acestui canal se desprind 25 — 35 canale colectoare prin care umoarea apoasă este condusă în reţeaua capilară intrasclerală şi senzații de carte oftalmolog aici în plexul venos episcleral.

Venele apoase realizează legătura directă dintre canalul lui Schlemm şi reţeaua episclerală.

Iar media pentru această activitate este de 6—9 ore pe zi. Aceste rezultate au fost obținute în urma unui sondaj efectuat de The Vision Council în octombriepe un eșantion de 7.

Cu ajutorul unor lentile speciale plasate pe cornee unghiul camerei anterioare poate fi vizualizat, examinarea numindu-se gonioscopie. Aşezat în plan frontal, irisul separă camera anterioară de cea posterioară.

Din punct de vedere histologic, dinainte înapoi, irisul prezintă următoarele straturi: - stratul celular anterior ce prezintă discontinuităţi numite cripte - stroma, conţinând numeroase melanocite, spaţii limfatice şi vase sangvine cu dispoziţie radiară, ce fac legătura între marele cerc arterial al irisului dispus în grosimea rădăcinii acestuia şi micul cerc arterial de la nivelul coleretului.

காணாமல் போன ஆடு உவமை Tuli oftalmologi

Intrastromal în jurul pupilei se află fibre musculare netede ce formează muşchiul sfincter irian, inervat de parasimpatic - epiteliul anterior format din celule mioepiteliale constituind muşchiul dilatator irian, inervat de simpatic - epiteliul posterior este pigmentat şi se senzații de carte oftalmolog la nivelul pupilei formând tivul pigmentar Pupila are diametru variabil datorită acţiunii celor doi muşchi antagonişti, acest diametru modificându-se în funcţie de diverşi factori: gradul de iluminare a mediului înconjurător, vârstă, sex, distanţa faţă de obiectul fixat, refracţia oculară.

De asemenea diferite medicamente pot dilata — midriază sau contracta pupila — mioză. Datorită dispoziţiei anatomice există un contact fiziologic între porţiunea pupilară a irisului şi faţa anterioară a cristalinului numit blocaj pupilar relativ, această zonă reprezentând prima rezistenţă întâlnită de fluxul de umoare apoasă în circuitul său intraocular, senzații de carte oftalmolog camera posterioară spre cea anterioară.

Rolurile principale ale corpului ciliar sunt secreţia de umoare apoasă la nivelul proceselor ciliare din pars plicata şi acomodaţia prin acţiunea muşchilor ciliari. Histologic, pe secţiune transversală în pars plicata se disting următoarele straturi dinăuntru înafară: - epiteliul ciliar bistratificat format dintr-un strat intern nepigmentar la nivelul căruia se secretă umoarea apoasă, acest start continuând anterior retina senzorială şi un strat extern pigmentar ce continuă anterior epiteliul pigmentar retinian.

Si de multe ori asa se intampla. Dar ce nu luam noi in considerare este faptul ca prin intermediul acestor senzatii ochii nostri ne dau semnale, care, ignorandu-le o perioada indelungata, pot duce la afectiuni deosebit de grave ale vederii. Medicii oftalmologi recomanda efectuarea unui examen optometric de rutina, cel putin o data pe an, chiar daca avem sau nu simptome care ne-ar putea pune in alerta, tocmai pentru prevenirea anumitor probleme ale vederii.

Cele două straturi epiteliale sunt dispuse pe membrana bazală internă — epiteliul nepigmentar spre interiorul ochiului şi membrana bazală externă — epiteliul pigmentar la exterior - stroma ce conţine numeroase melanocite, filete nervoase, fibre musculare şi vase sangvine - lamina fusca ce separă corpul ciliar de scleră Vasele sangvine se desprind din marele cerc arterial al irisului şi formează ghemuri capilare la nivelul fiecărui proces ciliar.

Peretele acestor capilare, stroma pericapilară şi epiteliul ciliar bistratificat formează bariera hemato-apoasă, o structură anatomo-funcţională complexă. Fibrele musculare ciliare sunt dispuse în 3 fascicule: circular, cel mai intern — muşchiul Rouget Muller, radiar, mijlociu şi longitudinal, extern, ultimele două formând muşchiul Brucke Wallace care se inseră pe pintenele scleral. Spaţiul intermuscular ciliar, lamina fusca şi spaţiul supraciliar fac parte din calea accesorie de drenaj a umorii apoase, calea uveo-sclerală.

Muşchiul ciliar reprezintă componenta efectorie a reflexului de acomodaţie, proces complex prin care este modificată puterea refractivă a sistemului optic ocular astfel încât obiectele apropiate să fie văzute clar.

senzatia de corp strain in ochi

Când ochiul fixează un obiect apropiat se declanşează acomodaţia pozitivă: prin căi eferente parasimpatice este comandată contracţia muşchiului circular ciliar care va determina relaxarea zonulei şi consecutiv relaxarea capsulei cristaliniene, cu creşterea curburii dioptrilor cristalinieni şi implicit creşterea convergenţei totale a cristalinului.

Concomitent cu creşterea puterii de refracţie a cristalinului se produc şi alte efecte secundare în cadrul acomodaţiei: creşterea curburilor dioptrilor corneei şi modificarea distanţei retină — cristalin — cornee cu deplasarea înainte a diafragmului iridocristalinian.

Pars plana este situată topografic la 3 — 4 mm înapoia limbului sclerocornean şi reprezintă o importantă zonă de abord chirurgical în special pentru segmentul posterior ocular.

Coroida este partea cea mai întinsă şi mai posterioară a uveei, întinzându-se de la ora serrata nivel la care se continuă cu pars plana a corpului ciliar până pe marginea canalului scleral prin care iese din glob nervul optic. Pe secţiune transversală, dinafară înăuntru, coroida viziune 1 5 per ochi următoarele straturi: - lamina fusca ce o separă de scleră - stromă ce conţine melanocite, fibre nervoase vegetative şi numeroase vase sangvine al căror calibru scade de la exterior spre interiorul globului ocular, astfel încât se descriu, în această ordine, 3 straturi suprapuse: lamina vasculosa a vaselor coroidiene mari, stratul vaselor mijlocii şi coriocapilara — startul vaselor mici.

Venele sunt situate într-un plan mai superficial decât arterele şi drenează, pentru fiecare cadran posterior al globului ocular în câte o venă vorticoasă ce va perfora sclera, ieşind înafara ochiului - membrana Bruch prin care coroida vine în contact intim cu retina Prin traiectul lor penetrant în scleră cele 4 vene vorticoase creează aderenţe ferme între coroidă şi scleră, astfel că în decolarea de coroidă lichidul nu difuzează spre posterior dincolo de ecuator originea vorticoaselor.

Astfel proeminenţele evidente senzații de carte oftalmolog nivelul FO sunt întotdeauna periferice. Retina reprezintă tunica internă a globului ocular şi totodată structura receptoare a analizatorului vizual, întinzându-se de la ora serrata până la nivelul papilei nervului optic.

Cu ajutorul unor metode instrumentale speciale retina poate fi vizualizată prin pupilă — aşa numitul examen al fundului de ochi FO. Imediat după emergenţa lor senzații de carte oftalmolog se divid într-un ram superior şi unul inferior, acestea la rândul lor într-un ram temporal şi unul nazal, diviziunea dihotomică fiind menţinută în continuare până în periferia retinei, unde venulele retiniene se continuă prin intermediul capilarelor viziunea 5 poate naște arteriolele retiniene astfel circulaţia retiniană nu este conectată cu alte reţele vasculare.

Uneori în centru papilei poate fi vizibilă lamina cribrosa. Are formă ovalară în ax orizontal, are un diametru de aproximativ 1 DP şi culoare roşiatică mai închisă, retina fiind la acest nivel mai subţire, permiţând vizibilitatea coroidei subjacente. Zona centrală a maculei este uşor mai excavată — foveea şi are cea mai mare sensibilitate la stimulii luminoşi.

Lumina reflectată în centrul foveei formează un reflex luminos numit reflex foveolar retina din restul FO poate fi împărţită de o linie verticală şi una orizontală ce trec prin centrul foveei în 4 cadrane: temporal superior şi inferior, nazal superior şi inferior. Spaţiul retinian dintre maculă şi papilă se numeşte intermaculo-papilar.

Zona centrală a retinei este delimitată de arcadele vasculare temporale, are în centrul său macula iar în partea nazală papila.

Senzații de carte oftalmolog

Retina prezintă o stratificare complexă, în care principalele elemente senzoriale sunt: celulele cu conuri şi bastonaş fotoreceptorii analizatorului vizualcelulele bipolare primul neuron al căii optice şi celulele multipolare sau ganglionare al doilea neuron al căii optice. De asemenea retina conţine celule de susţinere — celulele Muller şi neuroni de asociaţie — celule orizontale şi amacrine. Histologic retina extramaculară vizuală prezintă 10 straturi, care dinspre scleră spre interiorul ochiului sunt: 1.

Din acest motiv în decolarea de retină se creează un spaţiu plin cu lichid între epiteliul pigmentar şi retina senzorială care este transparentă. Axonii celulelor ganglionare au o anumită repartiţie topografică pe retină, sub forma anumitor fascicule care se reunesc în nervul optic.

• Senzații de carte oftalmolog, Simptomatologia
• Astigmatism la 100 de viziuni
• Aceasta recomandare se aplica doar particulelor fine, neascutite si de dimensiuni reduse.

Fibrele maculare au un traiect direct spre partea temporală a papilei — fasciculul papilo-macular, cele de pe retina periferică temporală au un traseu arcuat, înconjurând fasciculul papilo-macular şi abordând papila prin partea superioară respectiv inferioară — fasciculele arcuate superior şi inferior, iar fibrele de pe retina nazală se îndreaptă direct spre partea nazală a papilei.

Lezarea fibrelor nervului optic va conduce astfel la defecte perimetrice având forme caracteristice. Astfel, când decolarea de retină implică macula irigată numai de coriocapilară leziunile ireversibile se instalează într-un timp foarte scurt.

Oftalmologie ochii

Din punct de vedere histologic, pe secţiune transversală în sens antero-posterior, cristalinul prezintă următoarele straturi: - capsula anterioară este căptuşită spre interior de epiteliul cristalinian, ansamblul celor două numindu-se cristaloidă. Epiteliul cristalinian periferic, din zona ecuatorială a lentilei formează după diviziunea celulară fibre cristaliniene care se dispun mereu la suprafaţă, peste cele existente deja.

Formarea imaginii clare a unui obiect apropiat de ochi necesită un proces de acomodaţie pozitivă, comandat prin inervaţie parasimpatică a muşchiului circular ciliar: contracţia acestui muşchi determină relaxarea zonulei, detensionarea capsulei cristaliniene şi creşterea curburilor acestuia, cu creşterea implicită a convergenţei sale.

Când obiectul se îndepărtează de ochi se declanşează acomodaţia negativă realizată prin inervaţia simpatică: se contractă muşchiul longitudinal ciliar în timp ce muşchiul circular se relaxează, zonula se detensionează, cu tracţiunea capsulei senzații de carte oftalmolog care va determina scăderea curburilor lentilei şi scăderea convergenţei acesteia.

Umoarea apoasă umple camerele anterioară şi posterioară ale globului ocular, menţinând împreună cu vitrosul forma sferoidală a ochiului. Compoziţia umorii apoase este asemănătoare cu vedere ochiul drept a plasmei pentru unii compuşi: Na, K, Fe, Cu şi Zn. Alte substanţe au însă o concentraţie mai mică proteine, glucoză, Ca, bicarbonat, fosfat sau mai mare Cl, glutation, acid ascorbic, lactat, enzime antioxidante.

Compoziţia umorii apoase este 17 rezultatul unui echilibru între rata formării, schimburile cu ţesuturile pe care le scaldă şi eliminarea umorii apoase. Umoarea apoasă este formată la nivelul epiteliului nepigmentar al proceselor ciliare şi deversată în camera posterioară a ochiului. Se descriu 3 mecanisme implicate în sinteza umorii apoase, unul fiind majoritar — transportul activ secreţia şi celelalte două secundare — difuziunea simplă şi ultrafiltrarea.

Din trabeculul juxtacanalicular, probabil prin pinocitoză la nivelul celulelor endoteliale, umoarea apoasă ajunge în canalul lui Schlemm şi de aici este dirijată în reţeaua venoasă episclerală fie direct prin venele apoase fie indirect, prin intermediul plexurilor venoase intrasclerale.