Norma de viziune pentru obținerea drepturilor

Dreptul martorului de a nu se acuza Considerente prealabile. Prin art. Organele Judiciare au obligația să menționeze, cu ocazia consemnării declarației, calitatea procesuală anterioară.

Din simpla lectură a dispozițiilor art. Aceasta întrucât soluția legislativă regăsită în art. În acest fel dreptul la un proces echitabil, la exercitarea dreptului la apărare și la respectarea prezumției de nevinovăție sunt încălcate prin conținutul normei criticate, care nu cuprinde în soluția legislativă existentă dreptul martorului împotriva căruia există indicii de vinovăție de a nu da nicio declarație și de a beneficia de asistența unui avocat.

Totodată, remediul prevăzut pentru ipoteza audierii unui martor care a devenit ulterior suspect sau acuzat, respectiv imposibilitatea folosirii declarației acestuia exclusiv împotriva celui care a furnizat-o, este de natură a aduce atingere dreptului la apărare și la un proces echitabil și în cazul celorlalți subiecți pasivi ai acțiunii penale, în egală măsură cu cel recunoscut subiectului procesual care a dat declarația. În dezvoltarea acestor teze prealabile, ne vom apleca în cele care urmează asupra conținutului dreptului de a nu se acuza, conturarea sferei persoanelor care ar trebui să beneficieze de acest drept, precum și asupra identificării unui remediu procesual adecvat, în cazul încălcării dreptului analizat, încercând să demonstrăm în acest fel neconstituționalitatea normei regăsite în art.

Conținutul dreptului la tăcere și la neautoincriminare. Încă din dreptul roman clasic s-a admis că nicio persoană nu poate fi ținută să se incrimineze, pe calea furnizării de declarații acuzatoare sau producerii de probe împotriva sa, regula fundamentală consacrată fiind cea potrivit căreia nimeni nu este ținut să declare împotriva sa nemo tenetur edere contra secondiții în care nicio persoană nu poate compărea în calitate de martor în propria sa cauza nemo testis idoneus in re sua și nu poate fi constrânsă să aducă dovezi ce înseamnă 15 viziuni sa nemo cogitur edere contra se.

Ca urmare, în cvasitotalitatea legislațiilor procesuale europene a fost recunoscut dreptul acuzatului de a nu se incrimina, prin păstrarea tăcerii și accesul cum să îmbunătățiți exercițiile vizuale ale ochilor asistența unui avocat încă din fazele incipiente ale anchetei [4]. Prin Noul Cod de procedură penală, alături de dreptul la tăcere al suspectului sau inculpatului art.

Precizând că vom reveni asupra acestui drept conferit de art. Astfel, Curtea de la Strasbourg a statuat că dreptul de a nu se incrimina constituie un principiu care presupune facultatea recunoscută suspectului de a nu coopera cu acuzarea prin oferirea de probe care l-ar putea acuza, inclusiv prin exercitarea dreptului la tăcere sau comunicarea de înscrisuri incriminatorii [5]. Din această perspectivă, dreptul de a nu se autoincrimina reprezintă categoria generică, iar dreptul la tăcere este o specie a acestuia [6]ambele reprezentând fațete ale dreptului la un proces echitabil izvorâte din prezumția de nevinovăție.

Legătura indisolubilă dintre dreptul de a nu se incrimina și prezumția de nevinovăție a fost cel mai bine ilustrată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-o hotărâre pronunțată împotriva statului austriac, când a decis că prezumția de nevinovăție împiedică tragerea unor concluzii defavorabile acuzatului din tăcerea acestuia, mai ales în condițiile în care probele de prima facie norma de viziune pentru obținerea drepturilor acuzării nu reclamau explicații din partea acestuia [7].

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

În consecință, dreptul de a nu se acuza și de refuza furnizarea de declarații derivă din chiar recunoașterea principiului potrivit căruia cel acuzat nu este dator să își probeze nevinovăția, fiind sarcina organului acuzator să producă probele incriminatorii, respectiv să își construiască cazul fără vreun ajutor din partea acuzatului [8] În acest sens, persoana acuzată are dreptul de a decide dacă și în ce condiții dă declarații în legătură cu acuzația adusă și poate refuza să furnizeze organelor judiciare documente, date sau orice alte probe care pot contribui la incriminarea sa, bineînțeles cu excepția probelor care pot fi obținute fără colaborarea activă a acestuia [9].

Dincolo de manifestările concrete și de semnificația dreptului de a nu se acuza, norma de viziune pentru obținerea drepturilor importanță o prezintă și obligația corelativă a organelor judiciare de asigura celui acuzat deplina exercitare a acestuia. Astfel, în considerarea regulii avertismentului consacrată de Curtea Supremă a SUA în cauza Miranda, dreptul la tăcere și la neautoincriminare nu poate fi exercitat de o manieră reală în lipsa avertizării suspectului, anterior primei sale audieri, asupra dreptului de a păstra tăcerea și de a fi asistat de către un apărător, precum și a aducerii la cunoștință a posibilității folosirii declarației împotriva acestuia.

Formulare tip

Simetric, la nivel european s-a decis implementarea în legislația tuturor statelor Uniunii Europene [10] a obligației informării persoanelor suspectate sau acuzate asupra dreptului de a păstra tăcerea, obligații procedurale care există de altfel în legislațiile interne ale statelor comunității europene.

În plan național, obligația de avertizare a suspectului sau inculpatului asupra dreptului la tăcere se regăsește în dispozițiile cu valoare de regulă fundamentală a procesului penal care consacră dreptul la apărare, art. Putem desprinde concluzia potrivit căreia, prin importanța sa în respectarea drepturilor fundamentale art.

În considerarea celor de mai sus, conținutul dreptului de a nu se acuza se înfățișează drept unul complex, care cuprinde și obligații corelative ale organelor judiciare și care necesită a fi respectat în toate componentele sale, inclusiv a dreptului de a nu da declarații și de a refuza cooperarea cu acuzarea, acestea fiind garanții ale dreptului la un proces echitabil și la respectarea prezumției de nevinovăție.

Sfera persoanelor care beneficiază de drept. Reprezentând o componentă a dreptului la un proces echitabil și o consecință a prezumției de nevinovăție, dreptul de a nu se incrimina și dreptul la tăcere sunt în mod inerent recunoscute persoanei acuzate, cea la care se referă art. În realitate, la o analiză atentă a jurisprudenței Curții de la Strasbourg, se constată că noțiunea de acuzație în materie penală are un înțeles mult mai larg decât cea de învinuire în dreptul intern, prerogativele conferite de art.

În acest sens, a arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului că procedura penală împotriva unei persoane începe odată cu prima sa interogare de către organele de urmărire penală, ori de la efectuarea unei percheziții, indiferent de faptul formulării sau nu a unei acuzații împotriva acestei persoane [12]iar toate garanțiile regăsite în art. Mai mult, în o hotărâre de referință [14]aceeași instanță de control convențional european a considerat că atribuirea calității de martor unei persoane și audierea acesteia în această calitate, în contextul în care refuzul de a da declarații atrăgea consecințe sancționatorii, reprezintă o practică contrarie art.

TeleŞcoala: Istorie clasa a XII-a – Romanitatea românilor în viziunea istoricilor (@TVR2)

În atare coordonate, este irefutabil că dreptul de a nu se incrimina nu poate fi condiționat de voința discreționară a organelor judiciare, funcție de decizia acestora de a formula sau nu acuzații ori de a atribui o calitate procesuală formală de martor celui suspectat, art.

Din perspectiva legislației comparate, observăm că în numeroase sisteme procesuale continentale nu doar acuzatul, dar și martorul este apărat de posibilitatea de a se acuza. Astfel, potrivit art. În aplicarea acestei norme, Curtea de Casație franceză a decis că sunt încălcate prevederile art.

În sistemul procesual german, art. În conformitate cu art. Potrivit art. Din cele de mai sus rezultă preocuparea la nivelul întregii legislații comunitare în sensul maximizării drepturilor martorului de a nu se autoincrimina, acesta putând alege să nu dea declarații de vinovăție și să apeleze la miopia miopia este unui avocat, pentru a decide în deplină cunoștință de cauză asupra exercitării acestui drept, iar organele judiciare sunt îndatorate corelativ să nu inițieze ori să sisteze audieri de natură a incrimina martorul și să-l avertizeze pe acesta în toate ipotezele în care se acuză.

Comparând poziția Curții Europene a Drepturilor Omului, a legislațiilor și jurisprudențelor continentale cu soluția legislativă regăsită în art. Neconvenționalitatea și neconstituționalitatea soluției legislative regăsită în art. Aplicând de o manieră justă și echitabilă garanțiile enunțate supra în privința art.

O primă observație care se naște este cea potrivit căreia niciunul dintre accesoriile dreptului de a nu se acuza nu este consacrată legislativ în legislația procesual penală.

Astfel, nu doar că martorului nu îi este recunoscut dreptul la tăcere în ipotezele în care s-ar putea incrimina, dar acestuia nu îi este conferită nici posibilitatea de a beneficia de asistența unui avocat în cursul audierii sale.

Formulare tip - Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brăila

Or, inclusiv instanța de contencios convențional european a subliniat [16] că inclusiv cel citat în calitate de martor, în privința căruia ancheta desfășurată releva probe de vinovăție sau cel puțin indicii apte a-l califica drept suspect, are dreptul la tăcere, iar constrângerea acestuia să dea o declarație l-a privat a priori de un proces echitabil.

Faptul că dreptul de a nu se acuza, cu toate accesoriile sale, este recunoscut și martorului, rezultă inclusiv din realitatea că acest drept izvorăște din prezumția de nevinovăție recunoscută fără discriminare oricărei persoane atât prin instrumente internaționale art.

• Росио игриво улыбнулась и кивнула.
• Cercetează miopia
• Care este viziunea chinchilla

Translatând aceste dispoziții fundamentale în materia drepturilor omului la situația particulară a persoanei audiată în calitate de martor în cadrul procesului penal, este lesne de constatat că organele judiciare nu pot întrebuința subterfugiul audierii în calitate de martor a unei persoane cu privire la care există indicii de vinovăție la momentul chemării sale în fața organelor de urmărire penală.

În mod similar, s-a arătat în doctrină că inclusiv martorul se bucură de dreptul de a tăcea și de a nu contribui la propria incriminare, iar neaducerea la cunoștință a acestor drepturi conduce la nelegalitatea probei astfel obținute [17].

Dreptul martorului de a nu se acuza - JURIDICE

În considerarea pozițiilor jurisprudențiale și doctrinare amintite, rezultă cu prisosință că textul art. Or, dreptul la tăcere și la neautoincriminare reprezintă un corolar nu doar al dreptului la un proces echitabil sui generis, dar și al prezumției de nevinovăție, după cum a precizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, când a analizat încălcarea dreptului la tăcere din perspectiva atât a art.

În acest sens, dreptul la tăcere și neautoincriminare —n. În consecință, este irelevantă calitatea procesuală atribuită de către organele de urmărire penală persoanei audiate, garanțiile aferente unui proces echitabil, norma de viziune pentru obținerea drepturilor care este respectată de o manieră efectivă prezumția de nevinovăție, impunând recunoașterea dreptului la tăcere și la neautoincriminare oricărei persoane chemate să declare împotriva sa. Cât despre dreptul oricărei persoane implicată într-o investigație penală de a fi asistat de un avocat, este irefutabil că asistența juridică este recunoscută oricărei persoane, inclusiv subiecților procesuali art.

Lipsa unor asemenea garanții în cuprinsul art. În legătură cu posibilitatea oferirii de lacune legislative pentru obținerea unor declarații acuzatoare împotriva unei persoane protejate de dreptul de a nu se incrimina, elocventă în acest sens este o altă decizie a CEDO [19]prin care s-a constatat că nu doar declarațiile obținute prin constrângere sunt contrare art.

In concreto, provocarea unei mărturisiri din partea celui suspectat pe calea folosirii unor dispoziții legale în speța analizată de Curtea Europeană, organele de poliție, invocând prevederile legale care permiteau întrebuințarea unui informator, au plasat un asemenea colaborator al poliției în celula în care era deținut acuzatul și, sub pretextul unor confidențe miopie 9 deținuți, au provocat o declarație a celui care a optat pentru dreptul la tăcerenu este altceva decât o modalitate de ocolire a drepturilor procesuale aferente privilegiului împotriva autoincriminării, un adevărat abuz de drept.

Or, ce altă calificare comportă o practică a organelor de urmărire penală, aparent permisă de dispozițiile art. Singura cale de evitare a unei asemenea conduite neloiale a organelor judiciare constă în consacrarea legislativă a dreptului martorului de a nu se acuza de o manieră efectivă, respectiv prin norma de viziune pentru obținerea drepturilor dreptului la tăcere atunci când obiectul declarației este de natură a produce o autoacuzare, drept asupra invocării căruia să decide ulterior avertizării sale de către organele judiciare și a consultării unui avocat.

Aceasta ne conduce la sancțiunea prevăzută de art. Împotriva acestor ipoteze de eludare a dreptului martorului de a nu se acuza, remediului procesual al imposibilității folosirii declarațiilor astfel surprinse exclusiv împotriva celui care le-a dat în calitate de unui martor, dacă ulterior a devenit suspect sau inculpat, se relevă drept insuficient.

Astfel, prin această sintagmă folosită de legiuitor în cuprinsul art.

În acest sens, relevantă este o Hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului [20]potrivit căreia este încălcat dreptul al tăcere și norma de viziune pentru obținerea drepturilor atunci când o persoană acuzată de o faptă prevăzută de legea penală a fost constrânsă să dea declarații în o altă cauză, privind alt participant la comiterea infracțiunii.

Nu este străină de practica organelor de urmărire penală ca, ulterior audierii în calitate de martor a mai multor participanți la comiterea infracțiunii cercetate, să folosească din cuprinsul depozițiilor acestora doar acele elemente de fapt relevate, care sunt de natură a sprijini învinuirea celorlalți participanți, stabilind prin coroborarea segmentelor din depozițiile coinculpaților un adevăr judiciar, care este defavorabil în final tuturor celor audiați.

Formulare tip

Inutil de accentuat că o asemenea manieră circulară de a proceda vatămă dreptul la un proces echitabil a tuturor suspecților sau inculpaților din cauza penală dată, distincția artificială practicată de către organul de urmărire penală între declarațiile autoacuzatoare și cele acuzatoare la adresa altor subiecți pasivi ai acțiunii penale, fiind de natură a eluda dreptul la tăcere și de a conduce, în final, la obținerea în mod neloial de probe împotriva celui protejat aparent de dispozițiile art.

Este neloială și sancționabilă orice practică a organelor judiciare care lipsește de substanță dreptul analizat, inclusiv prin folosirea de subterfugii sau capcane, iar actuala redactare a art. Apreciem în consecință că singura sancțiune eficientă este excludere in integrum a declarațiilor date în calitate de martor de către cel care ulterior a devenit sau anterior a avut calitatea de suspect sau inculpat în aceeași afacere judiciară, indiferent dacă în cauza principală sau în cauza disjunsă.

Remediul constituțional. Față de considerentele care preced, art. Soluția legislativă comportă această critică de neconstituționalitate întrucât nu prevede nici obligația organelor judiciare de a avertiza martorul și nici dreptul acestuia de a păstra tăcerea asupra aspectelor de natură să îl incrimineze ori de a apela la asistența unui avocat, iar lipsa unei excluderi in integrum a declarațiilor obținute de la un martor care ulterior a devenit sau anterior a fost suspect sau inculpat de asemenea suportă lipsa de corespondență între art.

În speranța că aceste vicii fundamentale ale art. Ashworth, M. Beck, București,norma de viziune pentru obținerea drepturilor. Udroiu, O. Predescu, Protecția europeană a drepturilor omului și procesul penal român, Editura C.